Category: Pace si evolutie

Valorile incolore

Posted on by Cristinel Mazilu

Lumea este divizata. Nu doar lumea romaneasca, ci lumea in general, toata cea de pe Planeta Albastra. Nu stiu de ce, poate ca din interese masonice, poate din interese conspirationiste, corporatiste, sorosiste sau religioase, poate ca din interese pur materialiste sau doar egoiste. Poate ca toate acestea sunt motive fundamentale pentru care lumea este divizata, sau poate ca niciunul nu este motivul pentru Turnul Babel in care traim. Nu stim cu certitudine.

Totusi sunt chestiuni in lumea in care traim care sunt certe fara niciun dubiu. Una dintre chestiunile certe din aceasta lume este cea a valorilor incolore.

valori_umane_2Respectul, onestitatea, bunatatea, sinceritatea, comunicarea, stima, recunostinta, altruismul , corectitudinea etc. sunt valori umane.

Libertatea de exprimare, dreptul la viata, egalitatea in fata justitiei, responsabilitatea functionarului public in raport cu cetateanul, dreptul de vot, integritatea fizica si psihica, transparenta  decizionala, libertatea de miscare si de asociere, dreptul la munca cinstita si la remuneratie in baza muncii prestate etc. sunt valori ale democratiei.

Sa ne punem urmatoarea intrebare logica: valorile anterior enumerate, atat cele umane, cat si cele democratice sunt specifice anumitor natiuni, religii, partide politice sau corporatii mondiale? Au aceste valori vreo culoare nationalista, politica sau religioasa? Sunt aceste valori extraterestre sau terestre?

In opinia mea, raspunsul este unul simplu: convietuirea oamenilor, la scara planetara, este fundamentata de valori umane si democratice. Prin urmare, valorile umane si democratice sunt incolore. Nu sunt partizane unei  anumite culori corporatiste, politice, nationaliste sau religioase. Pentru ca doua religii sa CON-vietuiasca, au nevoie de valori umane si democratice. Pentru ca doua natiuni da CON-vietuiasca, au nevoie de valori umane si democratice. Pentru ca doua partide sa CON-vietuiasca, au nevoie de valori umane si democratice. Pentru ca un barbat si o femeie sa formeze functional o familie, au nevoie de valori umane si democratice.

valori_umane_1Fara valorile umane si democratice nu putem vorbi de libertate si de drepturi. Putem vorbi de feude, de sclavagism, de dominare si dictatura. Dar nu putem vorbi liber, ca mine in cadrul acestui articol.

Acestea fiind spuse, concluzia este simpla: valorile umane si cele democratice nu pot avea culoare politica, religioasa, nationalista sau corporatista. Valorile umane si democratice trebuie sa fie si sa ramana incolore.

Atunci cand acestea capata o anumita culoare, evident avem de-a face cu o constrangere  si o subjugare a valorilor. In consecinta, o comunitate de oameni  devine subminata, dominata, supusa unor interese partizane deviantelor sociale si umane. In acest moment, orice lumina, orice vis, orice sperenta, orice evolutie sunt compromise.

Eu cred cu tarie ca valorile umane si cele democratice trebuie sa ramana incolore. Si mai mult, acestea trebuie sa devina sistemul de referinta comun la care sa se raporteze toti oamenii, de la cei saraci cu duhul, la politicieni, corporatisti, clerici, sorosisti, conspirationisti, ozn-isti, artisti etc.

Atata timp cat cei aflati la putere, cei care ii voteaza, cei care nu ii voteaza, cei care sunt indiferenti  nu au un punct comun de referinta, pe care sa-l respecte mai presus de propriul ego, lumea, societatea, umanitatea, omenirea va fi macinata de crize, conflicte, razboaie.

Acest punct comun de referinta trebuie sa fie reprezentat de valorile umane si democratice. Ele trebuie sa ramana incolore, nu amestecate si asociate in marketingul colorat al diversilor.

Please follow and like us:
Share

Iubirea si ratiunea – frati sau dusmani?

Posted on by Cristinel Mazilu

Stateam si ma gandeam: avem creier, avem deci neuroni, adica procesori de informatii, dar nu-i prea folosim. Ne grabim sa tragem concluzii: prima afirmatie auzita si o credem, prima experinta traita si devine sistem de referinta pentru comportamentul nostru pe care dorim sa-l impunem si semenilor nostri cu care intram in contact, prima emotie si o transformam in sentiment, prima reusita si devine orgoliu, prima nereusita si devine esec, depresie. De ce toate aceste efecte? Pentru ca nu rationam. Pentru ca nu facem analize, iar acolo unde se fac, de cele mai multe ori se fac pe baza unor criterii eronate. Asa suntem noi oamenii inca. Suntem fiinte capabile sa rationam si sa exteriorizam rationamentele prin limbaj, dar nu folosim aceste calitati la potentialul lor adevarat. Prin urmare ne multumim sa ne construim viata din exagerari. Exageram opiniile, exageram emotiile si sentimentele, exageram totul. Iar exagerarea poate fi supra sau sub normalitate.

Asa se intampla si in unele domenii ale vietii precum stiinta si spiritualitatea. La un moment dat, omul a constientizat ca are suflet, ca are spirit adica afectivitate, acea dimensiune prin care se conexeaza la tot si la toate, de la semeni, la vietuitoare, la obiecte si la natura. Asa s-au nascut poeziile de iubire, poemele de dragoste fata de oameni sau de natura, cantecele de suflet. Asa s-au nascut religiile si confesiunile religioase.
La un alt moment, pe scara evolutiei sale, omul a descoperit ca are ratiune si ca poate face analize, ca poate emite judecati, ca poate cerceta si studia. Asa s-au nascut filosofiile si apoi stiintele pure: fizica, chimia, matematica, sociologia, psihologia, biologia, astronomia etc.

Dar ambele descoperiri au fost exagerate, considerandu-se ca una este mai importanta decat cealalta. Ambele descoperiri s-au imbracat in haine impodobite de orgolii imense. Si asa s-a nascut razboiul dintre religie si stiinta, dintre spiritualitate si cercetarea stiintifica, dintre iubire si ratiune. Astfel iubirea si ratiunea au devenit dusmani de moarte, desi ei apartin aceleiasi parti. De ce s-a intamplat asta? Pentru ca am exagerat si pentru ca exageram iubirea in defavoarea stiintei sau stiinta in defavoarea iubirii. Realitatea insa nu da dreptate niciunei parti. Daca ar fi fost asa, dupa cum considera spiritualistii sau rationalistii, atunci am fi fost cu totii fie strict iubitori, spiritualisti, fie strict rationalisti, oameni de stiinta. Dar nu suntem asa. Pai sa aruncam o privire in interiorul nostru. Ce vedem? Ca suntem facuti numai din ratiune sau numai din sentimente? Sau avem cate ceva din ambele? Daca raspunsul este afirmativ, atunci trebuie sa ajungem cat mai curand la urmatoarea concluzie: iubirea trebuie sa rationeze, iar ratiunea trebuie sa iubeasca. Si asta trebuie facut in mod echilibrat si nu exagerat. Care ar fi efectul? E simplu. Stiinta si religia, ratiunea si iubirea ar intelege ca sunt frati si nu dusmani. Razboiul pentru putere ar lua sfarsit. Orientul (simbolul spiritualitatii, al iubirii) s-ar infrati cu Occidentul (simbolul rationalitatii, al stiintei).

Si asa am trai fericiti pana la adanci batraneti!!!

Please follow and like us:
Share