Nascut in ’79, secolul XX, din parinti moldoveni, in frumuselul oras moldovenesc Birlad, am plecat in lume pe la 15 ani cand am fost admis la liceul militar din Breaza, unde am poposit 4 ani intru acumularea de intelepciune militareasca, stiintifica si cetateneasca. Dar pana aici scoala primara si generala le-am urmat in orasul de bastina, iar in timpul liber mergeam sa ma trantesc pe saltea, adica sa practic Judo, un sport frumos de care m-am indragostit si de care m-am tinut vreo 11 ani. Am obtinut, zic eu, multe rezultate bune, locuri intai, mai multe, apoi locuri doi si trei. Dar am si pierdut pentru ca asa e in sport. Nu am plans din asta, ci am devenit tot mai pregatit si mai experimentat. La centura neagra am ajuns prin munca si rezultate, iar titlul de instructor de Judo mi-a oferit posibilitatea sa impartasesc si celor mai tineri din experienta si cunostintele mele.

Dupa liceul militar am mers la Sibiu, la Academia Militara ca sa-mi aprofundez cunostintele militare, stiintifice si cetatenesti. Asa am devenit licentiat in management. Iar la Scoala de Aplicatie am aprofundat managementul in domeniul topografiei si al tunurilor, devenind in modul asta un tanar ofiter de artilerie. Am lucrat un an la Ghimbav, Brasov si apoi unul la Predeal, impreuna cu vanatorii de munte, pe care ii sustineam tragand cu tunul de pe dupa munti. In timpul asta am inceput sa cochetez si cu lumea afacerilor, caci a scoate tunul la pascut nu mai era o motivatie atat de motivanta, desi salariul era aratos si confortabil.

Incepusem sa vad numai afaceri in fata ochilor. Business, antreprenoriat, capitalism, profit, bogatie erau termenii care imi animau entuziasmul. Jurnalele si revistele de afaceri erau resursele bibliografice cel mai des intalnite pe noptiera de la capul patului. In paralel ma scoleam si la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, unde urmam cursurile unui master de Securitate si Relatii Internationale in cadrul facultatii de profil.

In 2006 am fost cu mandra intr-un concediu in Italia, mai mult in vizita pe la rude. Dupa ce m-am intors din concediu, a mai durat vreo luna dupa care mi-am dat demisia din vechea meserie a armelor pentru ca fusesem recrutat de fantezii si entuziasm in marea organizatie a capitalismului. Noua mea meserie devenise antreprenoriatul. In prima meserie ma scolisem cu tarie vreo 9 ani, pe cand in cea de-a doua absolut deloc. Facusem mult comert la viata mea, dar asta nu inseamna ca sunt pregatit pentru jungla capitalismului. Entuziasmul si gandul la averi netarmurite imi trasesera obloanele asupra ratiunii. Dar, dupa vreo cateva luni bune in noua meserie de antreprenor, entuziasmul a dat divort si uite asa am devenit din tanar si nelinistit un tanar si foarte linistit. Incepusem sa inteleg ce inseamna jungla capitalista si care este amploarea chestiei in care ma bagasem. Nu am abandonat, ci am mers inainte si iata-ma astazi la carma aceleiasi firme careia i-am pus bazele in 2005. Inainte de marea criza mi-a fost mai dificil, dar criza mi-a fost favorabila, a fost de partea mea, caci a reprezentat baza dezvoltarii echipei, a experientei si abilitatilor, a portofoliului de clienti, a proiectelor si veniturilor. Am reusit astfel sa dezvolt impreuna cu echipa un intreg pachet de servicii integrate ca si suport pentru dezvoltarea durabila a organizatiilor. Nu a fost usor, nu este simplu, dar am creat baza care sa ne permita propulsarea la next level.

Judo-ul m-a invatat fair-play-ul, perseverenta, increderea in sine si sa-mi mentin corpul sanatos prin sport si miscare. Armata m-a invatat ce este strategia, disciplina si spiritul luptator. Managementul m-a invatat ce este viziunea, organigrama si procedurile de lucru, dar si sa-mi definesc obiective pe termen lung, mediu si scurt. Religia m-a invatat sa cred in ele. Capitalismul m-a invatat sa fiu econom si sa cheltui banii sub forma investitiilor. Matematica a devenit necesara ca sa-i numar, iar Contabilitatea sa le tin evidenta. Topografia ma ajuta sa ma orientez in spatiu. Filosofia m-a invatat ca poti vorbi intr-una, poti inventa cuvinte si poti spune multe fara sa exprimi nimic. Dar Epistemologia mi-a formalizat gandirea si mi-a explicat cum stau lucrurile cu teoria si cu practica.

De la Tiberiu Buzdugan am invatat pasiunea pentru logica, psihologie si cunoasterea omului (o mostra este in imaginea din stanga si este din 1995). Einstein mi-a lasat mostenire gravitatia, timpul si relativitatea lor. Lucian Culda m-a indrumat sa gandesc procesual si sa aprofundez intelegerea omului in societate, iar Constantin Noica mi-a soptit prin Scrisori ca trebuie sa am la baza gandirii o logica a calitatii si nu una a cantitatii. De la Psihologie am invatat ca omul este un individualist, dar Sociologia a venit sa contrazica afirmatia si a spus ca omul este o fiinta sociala. Asa am invatat sa socializez si ca echipa este cea mai mare bogatie impreuna cu care ma bucur de Magnifica Natura. Iar basmele populare romanesti, care reflecta inteligenta si profunzimea spiritului poporului roman, m-au ajutat sa inteleg diferenta dintre Bine si Rau, o valoare inestimabila.

I like: familia, echipa, prietenii, sahul, lectura cartilor si revistelor de stiinta, programarea, logica, algoritmica, managementul, munca, schiatul, alpinismul, Natura, calatoriile de orice fel (inclusiv pe Luna daca as putea), muzica, filmele, stirile si emisiunile inteligente, sanatoase si constructive, strugurii, mierea de albine, nucile, merele, bananele, laptele, carnea in mod echilibrat, culorile, florile, cantecul pasarilor si multe altele… 

Sunt de parere ca:
– statul este inca un dictator si nu un furnizor de servicii;
– stirile sportive ar trebui sa se numeasca stiri din fotbal;
– valoarea unei organizatii ar trebui sa se stabileasca nu numai prin cifra de afaceri si  prin profit, ci mai ales prin competentele si fidelitatea angajatilor implicati in obtinerea rezultatelor financiare si mai ales prin numarul de clienti si furnizori satisfacuti;
– bogatia nu inseamna numai o anumita cantitate de bani, ci mult mai mult: bogatia emotiilor, sentimentelor, gandurilor, principiilor si credintelor constructive prosociale si pronatura etc.;
– fotbalul romanesc nu face performanta pe plan extern din cauza managementului defectuos, adica bisnitaresc;
– religia este inca un serviciu social imperios necesar;
– omenirea va ajunge sa calatoreasca in spatiu asa cum calatoreste acum intre orase;
– teleportarea exista, dar nu este inca accesibila noua, din cauza primitivismului, lacomiei si individualismului;
– extraterestii exista si unii sunt fiinte net superioare noua, altii nu, care ne ajuta sa evoluam, dar nu se implica direct in evolutia noastra.

Multumesc si sunt profund recunoscator, acum si mereu, tuturor celor care au fost si sunt alaturi de mine: familia, prietenii, echipa, profesorii si nu numai!

Profilul firmei pe care o reprezint poate fi vizualizat facand click aici.