Filmezi o ilegalitate comisa de un sofer in trafic, deci in spatiul public si esti acuzat sau poti fi sanctionat de catre ANSPDCP, folosindu-se de GDPR, ca nu respecti dreptul la viata privata a soferului ce o comite in spatiul public.
Dar soferul care comite ilegalitatea de ce nu este acuzat pe baza probelor de nerespectare a dreptului la viata si la siguranta al celorlalti participanti la trafic si al pietonilor?
Logica si ratiunea crearii GDPR-ului a fost si ramane in raport cu activitatile ilegale, nedorite si nesolicitate de marketing desfasurate de cele mai multe ori imoral si agresiv de catre multi dintre agentii economici.
Consider ca a prezenta public o fapta ilegala a unui semen pe care ai surprins-o cu o camera video sau cu un aparat foto nu are scop economic sau de marketing. Ci pur si simplu are scopul de a „sanctiona” public prin a face de rusine pe faptasul ilegalitatii.
Aceasta metoda de sanctionare sociala publica a fost este si trebuie sa ramana o valoare sociala de reglaj informal in sanul comunitatii.
In esenta, oprobriul este tot o forma de exprimare a opiniei. Si da, oprobriul nu trebuie sa fie agresiv, nu trebuie sa fie violent, denigrator sau jignitor. Dar dezaprobarea publica a faptelor ilegale si/sau imorale prin indicarea si prezentarea acestora publicului trebuie sa ramana o valoare sociala, un instrument de „sanctionare” sociala.
Pe scurt, faptasul unei ilegalitati sau imoralitati trebuie sa fie cunoscut de catre public, cum s-ar spune, sa fie facut de rusine. Si nu protejat sub umbrela respectarii dreptului la viata privata.
Iar prezentarea catre opinia publica a unei ilegalitati nu trebuie sa fie numai apanajul purtatorilor de cuvant ai unor institutii de ordine publica sau al jurnalistilor. Ci al tuturor cetatenilor de buna credinta ai unei cetati.
Pana la urma a prezenta filmul sau imaginile unei ilegalitati nu inseamna a face dreptate in sensul juridic al termenului. Inseamna doar ca faptasul este adus la cunostinta publicului si astfel publicul poate beneficia categoric de un avantaj in ceea ce priveste siguranta si protejarea propriei persoane si a celorlalte persoane, precum si protejarea bunurilor.
De asemenea, poate ca e timpul sa meditam tot mai riguros la deliberarea dintre dreptul la viata privata a unui semen ce comite ilegalitati si dreptul la viata, la libertatea de exprimare, la demnitate umana, la securitate si siguranta al semenilor care sunt sau pot fi victime ale ilegalitatilor.
Daca filmezi sau fotografiezi o ilegalitate GDPR considera ca ai calitatea de operator de date cu caracter personal si ca, in acelasi timp, obligatia de a respecta prevederile legale din domeniul protectiei datelor cu caracter personal.
GDPR stabileste ca “operatorul trebuie sa fie in masura sa demonstreze ca persoana vizata si-a dat consimtamantul pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal”. Adica inainte sa postezi, de pilda, pe Facebook ilegalitatea filmata pe care a comis-o un sofer in trafic si in care surprinzi si numarul de inmatriculare al autovehiculului respectiv tu trebuie sa mergi la faptas si sa il intrebi daca poti posta pe Facebook momentul cand a acrosat pe trecerea de pietoni o femeie insarcinata.
E o logica imbatabila a legiuitorului, nu-i asa? Sau e doar o interpretare a legii de catre unii si altii? Oare la asta s-a gandit legiutorul cand a elaborat GDPR, la faptul ca inainte sa postezi pe Facebook filmarea cu momentul cand un sofer acroseaza o femeie insarcinata pe trecerea de pietoni tu trebuie sa obtii consimtamantul acestuia pentru postarea respectiva? Eu refuz sa cred ca asta a avut legiuitorul in cap la momentul elaborarii GDPR.
Putem duce analiza si mai departe. Daca luam articolul 35 alineatul (3) din Constitutia Romaniei, observam ca spune urmatorul lucru: „Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.”
